Istoria nu se dezafiliază:** 63 de ani de la nașterea „Campioanei unei mari iubiri”! Istoria nefardată a unei mari echipe, care a încetat să mai existe

O echipă minunată, un spirit rebel, o rază de bucurie pentru milioane de fani a fost batjocorită și ucisă cu puțin timp înainte să împlinească 63 de ani. Dispărută de pe firmamentul fotbalului românesc, Universitatea Craiova trăiește în sufletele și în amintirile fiecăruia dintre cei care i-au scandat numele, au suferit și s-au bucurat pentru ea.

ProSport prezintă, într-un serial care se va extinde pe parcursul mai multor săptămâni, istoria glorioasă a unui club de legendă și motivele pentru care Știința a ajuns să fie iubită atât de pătimaș. Pentru că, nu-i așa, legendele nu pot fi dezafiliate de orgoliile habotnice ale unor oameni. Fie că ei sunt președinți de federații, șefi de ligi sau patroni hotărâți să moară cu o dreptate prezumtivă în mână.

1. Debutul: Snopiți la Filiași!
Orice poveste frumoasă, așa cum este și cea a Universității, începe timid. Pasiunea pentru sport a unor profesori universitari și studenți ai Universității din Craiova, înființată în 1947, a fost „scânteia” care un an mai târziu dădea viață Clubului Sportiv Universitatea (CSU) Craiova, cu secții de atletism, handbal, volei, tenis de masă, șah și fotbal. Deși nu are o dată oficială la care a luat ființă, luna septembrie a anului 1948 este considerată punctul de plecare al echipei de fotbal, denumită atunci UNSR Craiova. Pe 5 septembrie, UNSR disputa primul joc din istoria clubului, cu echipa Filiașului, pe care „studenții” craioveni aveau să-l piardă cu un neverosimil 6-3. „Corespondentul voluntar” al ziarului „Înainte”, S. Crețu, avea să consemneze în cronica sa din 7 septembrie 1948: „Pe terenul sportiv din Filiași a avut loc duminică un match de foot-ball între studenții craioveni și echipa CFR din localitate. Dela început, matchul s’a desfășurat sub dominația feroviară care s’au bucurat de o mai bună condiție fizică și pregătire tehnică”. Prima echipă a Universității, antrenată de Nicolae Polojinschi, a arătat astfel: Dumitrescu – Rădulescu, Mihăilă – I, Carli, Ozon, Mihăilă II – Serbii, Ilie Mora, Bădescu, Tudor și Serghi.

2. Rezultatele fură suporterii
La doi ani după înființare, mai exact în primăvara lui 1950, CSU Craiova, așa cum avea să se numească la acea vreme, intra în prima competiție oficială. Spre deosebire de rivalele tradiționale Steaua și Dinamo, plecate arbitrar la drum direct din prima divizie, formația craioveană s-a înscris în divizia județeană (actuala Liga a III-a). Trei ani mai târziu, echipa își schimbă din nou numele cu unul care urma să facă legendă: Știința. Pe fondul rezultatelor tot mai promițătoare din campionat, dar și din primele participări în turneul final al
Cupei României, împotriva unor formații ca Spartac sau Locomotiva Timișoara, echipa continuă să-și atragă tot mai mulți simpatizanți, „furând” suporteri de la mai titratele divizionare secunde ale vremii, CS Armata și Locomotiva Craiova.

3. Prima promovare în „B”, în 1954
Anul 1954 aduce și prima performanță din istoria clubului: promovarea în categoria B, reușită la turneul de baraj de la Arad, sub îndrumarea antrenorului Nicolae Oțeleanu. În primul an de activitate în
Divizia B, Știinta Craiova a avut următorul lot: Stoica, Urucu, Venus, Vulpe, Lupu, Dresca, Rizu, Pârvuleț, Răzga, Dumitrescu, Ciulava, Anuțescu, Briac, Lambru, Căpitanu, Buldur, Ioniță, Popescu D., Popescu V., Lupu Valeriu, Firu S., Babarada, Pădureanu, Pantelimon, Iliescu Tr., Coicea, Matei. Din păcate, echipa retrogradează sezonul următor și urmează alți trei ani de „chin” în eșalonul trei.

4. Drumul spre Europa începe la bulgari
Ajunsă din nou în ultimul eșalon, Știința nu se dă bătută și caută să revină cât mai repede în Divizia B. Capătă tot mai multă experiență și, în 1957, echipa își extinde orizonturile, odată cu prima partidă internațională. Pe 7 octombrie, Știința îi învingea cu un scor categoric, 4-1, pe bulgarii de la Hristo Botev Vrața.

63 de ani s-au împlinit la începutul săptămânii de la înființarea Universității Craiova

4 denumiri a avut echipa de-a lungul timpului: UNSR, CSU, Știința și Universitatea

5. „Bătălia” de la Vâlcea: 3.000 de fani în deplasare!
Cel mai important reper al finalului de deceniu este reprezentat de meciul decisiv pentru revenirea în categoria B. Pe 6 iulie 1958, Știința avea să se lupte pe viață și pe moarte pentru promovare cu „frații” de la Unirea Râmnicu Vâlcea. Peste 3.000 de craioveni au ținut să fie alături de favoriți pe stadionul „1 Mai” din Vâlcea. Atât galeria oaspete, cât și Știința au fost întâmpinate cu ostilitate maximă de localnici, veniți la stadion cu opt ore înainte de începerea jocului. După un meci aprig disputat, craiovenii erau cei care aveau să zâmbească. Golul înscris de Pantelimon în minutul 79 a fost suficient pentru ca Știința să remizeze, scor 1-1, și să obțină biletele pentru eșalonul doi.

Scandalul, Camionul și oltenii
„A fost o tensiune incredibilă la acel meci, miza era uriașă. După meci, suporterii gazdelor aruncau în noi cu fel de fel de obiecte. Salvarea noastră a fost șoferul unui camion din Craiova care adusese suporteri ai Științei la meci. A adus camionul cu prelată în spatele stadionului, noi am urcat în el fără a apuca să ne dezechipăm, într-o tensiune fantastică. Ne-a dus la hotel și apoi, noaptea, am plecat cu trenul la Craiova”, a rememorat Ion Briac, titular în acel meci, într-un interviu pentru Gazeta de Sud. Antrenorul Ionescu Crum și jucătorii G. Stoica, Matei, Căpitanu, Iliescu, Dumitrescu, Briac, Lambru, Scorțan, Anghel, Buldur, Croitoru, Coicea, Pantelimon, Dica, Deliu, Urâtu și Vârtosu aveau să realizeze această performanță.

În ’57 aveam 150 de lei pentru victorie, apoi prima a ajuns la 300 de lei. Asociația Studenților susținea financiar aceste prime. Noi jucam fotbal de plăcere. Jucam pentru Știința, jucam pentru noi. La meciuri mergeam cu trenul, dormeam unde era mai ieftin
Ion Briac, fost fotbalist Universitatea, într-un interviu pentru GdS

Nu am luat nicio primă pentru promovare în ’58, nici măcar un tricou sau o diplomă! Când am ieșit în oraș a doua zi, unii negustori ne opreau, ne felicitau și ne „premiau” cu o cravată, pantaloni, ciorapi… Toți ne îmbrățișau și ne mulțumeau
Ion Briac, fost fotbalist Universitatea, într-un interviu pentru GdS

6. Tineretului, prima casă
Stadionul pe care Universitatea a „deschis ochii” în fotbal este Tineretului. Arena, casă a celor mai multe dintre echipele craiovene ale vremii, era una modernă, cu aproximativ 10.000 de locuri, situată relativ aproape de hotelul Minerva, acolo unde era sediul clubului sportiv al „studenților” în anii 50. Arena arată și acum la fel ca în acea perioadă, numai că se află într-un avansat proces de degradare. Aflat în proprietatea Consiliului Județean Dolj, stadionul Tineretului a fost lăsat în paragină și mai este folosit doar pentru antrenamentele puștilor de la clubul de juniori al CJ.